În același timp, o construcție va fi dată în folosință doar după admiterea recepției la terminarea lucrărilor.
Noile reguli sunt argumentate prin faptul că, în lipsa unui cadru legislativ adecvat, autoritățile contractante au redus exigențele în cazul lucrărilor de infrastructură publică și perioadele de garanție asigurate de către executant, ajungându-se la situația în care durata de viață a lucrărilor este mai mică decât durata execuției.
"Cadrul legal actual a permis chiar ca unele tronsoane noi de autostrăzi să aibă garanții asumate de către constructori de doar 2 ani, în condițiile în care, în majoritatea statelor membre UE, perioada minimă de garanție pentru lucrările publice mari este de 5 ani (60 de luni). Perioadele mici de garanție determină executanții să folosească tot mai frecvent materiale de calitate inferioară, pentru că remedierea deficiențelor pe cheltuiala executantului se realizează doar în intervalul de asigurare a garanției", se arată în motivația care însoțește noua regulă legislativă.
Ca efect al acestei situații a fost propusă inițial instituirea unei perioade minime de asigurare a garanției de bună execuție de 60 de luni, autoritățile contractante având libertatea de a putea impune, prin caietul de sarcini, perioade și mai extinse pentru lucrări mari de infrastructură, precum poduri, viaducte, autostrăzi, căi ferate, porturi sau aeroporturi.
În discuțiile parlamentare au fost însă ulterior avansate termene diferite de garanție, în funcție de tipul construcției, dar obligatorii pentru orice investitor, public sau privat.
Astfel, prin modificarea Legii privind calitatea în construcții, pentru lucrările de infrastructură de importanță excepțională și pentru cele de importanță deosebită, cunoscute drept categorii de importanță A și B, termenul minim de garanție va fi de 5 ani, începând de astăzi.
În categoria de importanță excepțională se înscriu construcțiile a căror neîndeplinire implică riscuri majore pentru societate și natură, precum reactoarele nucleare sau barajele înalte ori amplasate pe terenuri dificile, cu zone intens populate în aval.
Construcțiile din categoria de importanță deosebită sunt cele din industria chimică, căi ferate, șosele, poduri, porturi și aeroporturi de interes național, baraje pentru acumulări mari de apă, construcții social-culturale cu aglomerări mari de oameni, stații de emisie de radio și televiziune, dar și cele cu valoare deosebită de patrimoniu, precum monumentele de arhitectură, situri istorice, muzee, arhive și biblioteci de importanță națională.
Pentru construcțiile de importanță normală, respectiv categoria C, garanția minimă va fi de 3 ani. Aici este vorba despre construcții a căror neîndeplinire nu implică riscuri majore pentru societate și natură, precum clădirile de locuințe cu mai mult de două niveluri, construcțiile industriale și agrozootehnice curente sau construcțiile cu caracteristici și funcțiuni obișnuite, dar cu valori de patrimoniu, precum clădiri de cult sau muzee de importanță locală.
Construcțiile de importanță redusă, din categoria D, precum clădirile de locuințe doar cu parter sau cu parter și etaj, dependințele gospodărești și construcțiile provizorii, au obligația unei garanții minime de un an.
Acest tip de garanții este valabil și pentru lucrări de intervenții, consolidare, modificare, extindere și altele de acest tip.
A fost introdusă și obligația ca o construcție să poată fi dată în folosință numai după admiterea recepției la terminarea lucrărilor. (Sursa: profit.ro)
